Suntem mai mult decat ceea ce facem

plan
De ce avem nevoie de un plan ?
8 iunie 2016
Probleme
Despre probleme
24 iunie 2016

Suntem mai mult decat ceea ce facem

cursuri Oradea

“In urma cu 11 ani, duminica – de ziua mea, nu in alta zi – am fost concediat de pe pozitia mea de antrenor. Atleticul meu director a intrat in biroul meu si mi-a spus : “Singurul lucru care ne impiedica sa castigam campionatul national esti tu, asa ca voi face o schimbare. Preluam  noi ce a mai ramas din contractul tau”. Apoi, mi-a inmanat o bucata de hartie si a iesit din incapere.

Ironia era ca seful meu era faimos pentru felul in care sarbatorea ziua de nastere a fiecaruia din departamentul nostru: cu o petrecere surpriza, tort, cadouri, tot tacamul. Atunci nu a mai fost nici un tort, nu mi-a cantat nimeni, dar privind in urma, am primit un cadou. In acea zi fatala, multumita fostului meu sef, am renascut. De atunci, am o sarbatoare dubla in aceeasi zi: ziua nasterii mele si ziua renasterii mele. Cred ca toata lumea ar trebui sa aiba la fel.

Nu am realizat decat astazi, dar alunecam pe panta in jos si aveam nevoie sa revin la viata. Vreme de 12 ani, indentitatea mea era invelita in ceea ce faceam. Cand ne spunem ca suntem ceea ce facem, ne identificam cu ocupatia noastra. Daca ceea ce esti tu este tot una cu ceea ce faci, atunci ce devii tu cand incetezi sa mai faci acel lucru?

Cum iti umpli golul cand nu iti mai poti gasi identitatea in ceea ce faci ? Ai nevoie sa revii la viata si sa experimentezi renasterea a cine esti tu cu adevarat.

Prin feedback de la clientii mei din coaching si de la cititori, am invatat ca aceasta inclinatie de a identifica cine suntem cu ceea ce facem, este un lucru comun. Multi profesionisti experimenteaza un eveniment traumatizant in cariera lor, cum ar fi incetarea contractului, retrogradarea sau preluarea contractului. Este moartea si renasterea carierei lor (de obicei, la varsta cuprinsa in intervalul 35 – 45 ani). Trauma este mult mai profunda decat realizam multi dintre noi.

Un vast studiu realizat de catre Andrew Clark,  a determinat ca pierderea unui loc de munca este unul dintre evenimentele majore din viata, in urma caruia oamenii nu reusesc sa se recupereze in totalitate in urmatorii cinci ani. Echipa sa de cercetatori a studiat un numar de 130.000 de oameni, din decade diferite, si au descoperit ca oamenii isi recapata bucuria de a trai mult mai rapid dupa decesul partenerului de viata decat dupa pierderea unui loc de munca. Daca asta nu este un motiv convingator ca sa nu te identifici cu ceea ce faci, atunci nu stiu ce poate fi.

Societatea in care traim are tendinta de a eticheta oamenii in functie de ceea ce fac in loc de cine sunt ei. Gandeste-te la ultima data cand ai intalnit pe cineva la un networking sau un eveniment social. Dupa ce te-ai prezentat spunandu-ti numele, urmatoarea intrebare care se pune nu este , aproape intodeauna , “Cu ce te ocupi?”. Ne petrecem doar o treime din viata muncind, totusi este prima modalitate prin care noi ne identificam.

In urma concedierii am realizat ca exista mai multa viata dincolo de jobul meu. Privind in urma, imi dau seama ca picasem intr-o capcana, intr-o adevarata criza de identitate.

Un lucru pe care l-am descoperit de pe vremea cand eram antrenor este acesta: exista o multime de oameni care cred ca, deoarece sunt antrenori, ei nu mai pot face nimic altceva. In perioada in care lucram ca si antrenor, am crezut ca este doar o modalitate prin care cei care sunt antrenori profesionisti se eticheteaza ca atare. Dupa ce am plecat, am invatat ca etichetarea este un pericol in care se pun multi oameni, din diferite profesii.

Etichetele nostre devin parte din povestea pe care ne-o spunem noua insine. Fiind concediat si eliberat intr-o clipita  de ceea faceam, am realizat ca singura eticheta pe care o vreau este aceea de sot, tata si fiu. Asta este viata mea si asta sunt eu. Jobul meu, oricare urma sa fie el din acea zi, era doar ceea ce faceam. Nu inseamna ca nu imi iubesc cariera, pentru ca o iubesc. Daca ar fi sa castig maine la loterie, as continua sa fac  exact ceea ce fac.

Te incurajez sa reincadrezi si sa reformulezi modul in care iti vezi locul de munca. Este un rol pe care il joci, exact ca un actor. Ne punem costumatia, pasim pe scena, jucam si, la sfarsitul reprezentantiei, ne reintoarcem in culise. Cea mai buna metoda de a fi in stare sa intram si sa iesim din rol este sa creem un ritual de tranzitie pe cand plecam de la birou. Precum Clark Kent se strecoara intr-o cabina telefonica pentru a se transforma in Superman, in mod simbolic, acesta activitate reprezinta tranzitia ta de la supervizorul de la locul de munca la super – mama sau super -tatal de acasa. Te ajuta sa delimitezi pe “a fi” de “a face”.

Una dintre clientele mele foloseste momentul in care blocheaza usile masinii dupa ce a parcat-o in garaj, ca ritual de tranzitie inainte de a intra in casa si a se transforma in super-mama. Un alt client isi tine incaltamintea de sport sub birou, iar cand pleaca de la birou se incalta cu ea, si asa este pregatit sa se joace cu copiii sai cand ajunge acasa. Imi plac aceste ritualuri pentru ca intodeauna te ajuta ca sa fii prezent, la propriu si la figurat, in locul in care iti sunt picioarele. Cu alte cuvinte, lasa munca la locul de munca si fii cu adevarat prezent langa cei dragi, atunci cand esti  acasa.

Canalizand atletul din mine, ritualul tranzitiei mele este acelasi pe care l-am folosit in colegiu, si pe care i-am invatat si pe atletii pe care i-am antrenat sa il foloseasca dupa meci. In locul echipamentului sportiv, acum port un echipament de lucru, iar la sfarsitul zilei il arunc la spalat si fac un dus prin care imi spal toate problemele din ziua respectiva, inainte de a ma imbraca cu hainele de strada. Toate problemele, stresul si provocarile sunt spalate si duse pe canalizare in jos, la sfarsitul zilei. 

Eu nu sunt un coach, sunt o persoana care antreneaza antreprenorii. Tu nu esti un antreprenor, esti o persoana care practica antreprenoriatul. Valoarea ta nu este definita doar prin reusitele profesionale. Esti mult mai mult decat atat. Pretuieste-te pentru cine esti tu, nu pentru ceea ce faci. 

Daca ai si tu o poveste despre renastere, te rog sa o impartasesti printr-un comentariu. Mi-ar placea sa o aflu.”

JOHN BRUBAKER

Performance Consultant, Speaker & Award-Winning Author

Articol preluat si tradus cu acordul autorului.

Sublinierile ne apartin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *